Catedrale, spitale, școli...

În Brașov se dorește construirea unei catedrale. De aici începe toată nebunia: unii vor spitale, școli, ori grădinițe, biblioteci, plimbăreții vor parcuri, alții deplâng caracterul românesc al unei catedrale ortodoxe într-o urbe cu specific săsesc... Sunt destui care caută pe google și află că Brașovul are deja o catedrală și copiază, cu un spirit doct, textul adus de motorul de căutare, pentru a-l scuipa în capul celui care a îndrăznit să se bucure de veste. 

Primarul este pus la stâlpul infamiei și acuzat că a ieșit la vânătoare de voturi, exact de către cei care încearcă să contraatace, cerând un referendum, fără să sesizeze ruptura de logică dintre cele două acțiuni. Pe rețelele de socializare a început un jihad împotriva oricui exprimă o părere în favoarea construirii catedralei. Reacții agresive, de un ateism violent, care ar face-o să roșească până și pe Elena Ceaușescu, se revarsă cu spume în online și nu numai.

Toată această otravă îndreptată împotriva primarului Brașovului m-a făcut să încep să-l simpatizez, pentru că e o minunată nebunie să îți asumi un astfel de proiect într-un oraș în care construirea unei biserici devine scandal public. Mi-a mai trecut simpatia când i-am citit justificările juridico-administrative, care, practic, trec peste voința edililor de azi.

"Spitale, nu catedrale", clișeul prea repede îmbătrâniților în rele tefeliști, asezonat cu ingredientele care vor să-i facă să pară culți: "școli, grădinițe, biblioteci" etc. îmi provoacă o nestăpânită greață, când observ cu câtă greutate se mișcă sufletele și resursele celor care vor spitale în locul bisericilor. Oameni buni! Dacă vreți spitale, fiți cei care ridică edificii, nu cei care dărâmă!

Pe de altă parte, unul dintre sfinții pe care-i sărbătorim azi, 30 ianuarie, este cel care a construit pe lângă biserici, bolnițe și așezăminte de îngrijire socială. Să nu uităm nici faptul că prima școală românească a apărut în curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Brașov, ca să nu mai spunem că BOR, în modestia ei, nu se laudă cu instituțiile de sănătate, de învățământ și de asistență socială pe care le-a construit și le susține.

Ce e cu ipocrizia asta? Dacă vreți spitale, școli, grădinițe, implicați-vă, căutați-i pe cei care fac eforturi să le construiască și ajutați-i! Catedrala se construiește din banii credincioșilor, adică ai acelor oameni care nu ezită să sprijine și spitalele, școlile, grădinițele, al căror suflet creștin se îndreaptă cu compasiune, cu dragoste și cu căldură spre semeni. Da. știu, nu sunt perfecți creștinii și nu mereu ajută atât cât ar aștepta alții de la ei, da, știu, nu doar ei ajută, dar sunt convins că în biserică primesc exact acest dar al iubirii, pe care unii reușesc să-l pună în suflet și în viața de zi cu zi. 

În fiecare dintre noi există acea atingere a Duhului. Uneori o negăm, ori o uităm, dar e imposibil să-i rezistăm când ea ne îmbrățișează. 

Revedind la solicitarea de a se face un referendum, chiar dacă există o hotarâre judecătorească în favoarea iubitorilor de Dumnezeu, organizarea acestuia este un demers democratic, dar nu se poate face referendum pentru orice. Să ne imaginăm că îi trece cuiva prin cap să organizeze un referendum prin care să fie întrebați cetățenii dacă să fie trimiși la muncă forțată consilierii locali sau să se desființeze parlamentul. Există o mare probabilitate ca astfel de solicitări să fie încuviințate de cetățeni. Cu alte cuvinte, nu putem organiza un referendum prin care să propunem ilegalități. 

Rămânând la ideea de consultare publică prin referendum, oare inițiatorii ar vrea să facă și propagandă în favoarea ideii ca oamenii să se opună construirii catedralei? Adică, ar încerca să despartă comunitatea brașoveană de Casa Lui Dumnezeu? Cum ar fi dacă, prin absurd, cetățenii brașoveni ar spune "NU" construirii catedralei? Ar exista o certificare a Brașovului ca municipiu ateu, un Turn Babel local, o Gomora a zilelor noastre, un ideal la care secretarii de partid ai orașului Stalin nu ar fi îndrăznit să viseze. 

Mai bună decât referendumul este oferirea către credincioși a posibilității ca ei să-și construiască biserica. Vom vedea cum, cu toată sărăcia la care ne condamnă incompetența politicienilor, oamenii vor ridica și această catedrală, așa cum și-au ridicat bisericile de-a lungul vremurilor, oricât de vitrege au fost condițiile. 

În bucuria Lui Dumnezeu, oamenii vor ridica biserici, spitale, școli, biblioteci, vor amenaja parcuri și se vor bucura împreună. Fără de Dumnezeu, nimic nu am fi, iar cu Dumnezeu, dar negându-L, am fi doar niște maimuțe însoțite de roboței, mândre că, fără merit și fără voia lor, au ajuns prin mileniul 3, fără să știe încotro merg și de ce.