Daniel, între David și Goliat

Daniel David face parte din prima generație de studenți psihologi postdecembriști de la Universitatea Babeș-Bolyai. Mi-l amintesc de pe coridoarele instituției, deși nu am interacționat niciodată cu el în studenție. Întreg anul lui era pasionat de ceea ce învăța și elanul lor ni se transmitea și nouă, celor din anii mai mici. Daniel David, însă, era cel mai bun dintre ei. Era evident de atunci că va deveni un psiholog extraordinar. Cu profesori minunați ca Mircea Miclea, Vasile Preda, Jeno Laszlo Vargha și mulți alții, destinul lui profesional avea cele mai bune premise.

I-am observat de departe evoluția în timp, de la student, la psiholog, formator de psihologi și psihoterapeuți, cercetător, creator de școală, rector și, iată, ministru al educației. Aparițiile lui în spatiul public au fost de fiecare dată exemplare și entuziasmante pentru mulți dintre urmăritori.

În psihologia organizatională se vorbește uneori despre principiul lui Peter, care spune că într-o organizație fiecare crește până își atinge nivelul de incompetență. Mircea Miclea este un bun psiholog, un excelent profesor și a fost un ministru care nu a reușit să se desfășoare suficient, din punctul meu de vedere, apoi s-a întors în locul în care este genial. Când am auzit despre Daniel David că va ajunge ministru al educației, conștient fiind că era încă departe de a-și atinge nivelul de incompetență, m-am gândit că îl paște același pericol ca și pe Mircea Miclea, despre care nu aș putea spune că și-a atins nivelul de incompetență, dar care a ajuns într-un context politic poate nepotrivit pentru el în acel moment al politicii românești. Daniel David, însă, a pornit strălucit spre această nouă provocare. Are capacitatea de a lucra cu echipe bune și de a se consulta cu specialiști în ale pedagogiei. Au apărut deja critici la adresa lui, cu privire la disciplina "istorie", dar eu cred că a explicat destul de bine ce are de gând să facă. Criticile vin ca niște prelungiri ale unor clișee care spun că se dorește diminuarea ponderii istoriei și geografiei, dar eu am încredere că Daniel David vede mult mai profund decât lupta progresism-conservatorism. Învățământul românesc chiar are nevoie de o restartare și Daniel David poate, știe și vrea să-l facă eficient. A dovedit până acum prin tot ce a realizat.

Peter mai are de așteptat, pentru că David are puterea să învingă Goliatul care s-a așezat cu fundul pe sistemul educational românesc. Când, însă, Daniel va fi tentat să facă pasul mai departe, spre un loc cu aerul rarefiat, cum ar fi acela de prim-ministru sau președinte, Peter va da ușor din cap și își va îndrepta atenția spre alți temerari care încă nu își vor fi atins nivelul de incompetență. Primul semnal a apărut în interviul pe care Daniel David i l-a acordat lui George Buhnici. Politica de partid este prea alunecoasă pentru cei care au fost obișnuiți cu cercetări și argumente științifice și acum sunt nevoiți să explice situații penibile, imorale și vag (ne)constituționale, cum e cea a anulării alegerilor.

Daniel David, domnule profesor, rector, psiholog, formator de școală de psihoterapie, sunteți genial în ceea ce faceți în domeniul psihologiei și pedagogiei, sunt sigur că veți lucra excelent acolo unde sunteți. Rămâneți ministru! Sistemul educațional românesc are nevoie de o minte strălucită și aplicată ca a dumneavoastră. Nu-i dați safisfacție lui Peter!