Dezvoltarea personală, de la vag la concret, de la snobism la necesitate

Intrați în orice librărie și căutați zona de dezvoltare personală! Veți descoperi o multitudine de direcții, o gamă vastă și vagă de abordări. E firesc să fie așa, dar e și destul de confuz pentru cineva care se află în căutare. E, de fapt, clasica luptă dintre structură și creativitate, dintre stabilitate și nou. Ne fascinează probabilitatea unei dezvoltări excepționale, suntem în căutarea unor rețete de succes și, de cele mai multe ori, ne concentrăm pe aspecte marginale, lipsite de consistență. 

De exemplu, un tânăr ajunge campion, este apreciat de toată lumea și cu toții se străduiesc să afle ce mănâncă. E drept, dieta cuiva îi poate fi de un real folos, dar succesul vine în urma unui stil de viață total diferit de al nostru, a unui efort supraomenesc, presărat cu multe renunțări, cu dureri fizice și uneori psihice. Ei, campionii, sunt dintre noi, dar nu (mai) sunt ca noi. Calea pe care au pornit i-a transformat, i-a călit, le-a sculptat caracterul. Au devenit eroii lumii noastre. Ar fi târziu să devenim asemenea lor, dar putem porni pe un drum deschis de ei. De exemplu, îmi place să zburd pe bicicletă. La vârsta mea, niciodată nu am cum să mai ajung campion, dar mă las încă motivat de succesul lui.

La fel se întâmplă cu cei care excelează cu adevărat în aproape orice domeniu. Creșterea poate fi uneori lentă, alteori explozivă, dar întotdeauna ea se bazează pe achiziții și pe acomodări ulterioare. Nu poți deveni un matematician foarte bun din senin, nu devii fizician fără să studiezi mult, nu ajungi un mecanic apreciat dacă nu ai avut ani și ani de zile mâinile pline de vaselină, nu poți fi un agricultor priceput dacă nu ai mâinile crăpate. 

În plan duhovnicesc întâlnim o evoluție oarecum surprinzătoare, pentru că, pe lângă dezvoltarea firească, bazată pe străduința omului, apare o revelație care îl poate transpune chiar și pe cel mai căzut om într-o poziție sufletească impresionantă, dar el va avea apoi libertatea de a se folosi de darul primit sau de a se lăsa din nou în cădere. Să ne imaginăm un copil care se străduiește să învețe mersul pe bicicletă! Cade, se ridică, din nou cade, simte apoi mâna tatălui ajutându-l, primește un avânt, tatăl aleargă alături de el și e acolo, având grijă să nu se dezechilibreze, apoi, treptat, îl lasă tot mai liber, dar întotdeauna cel care va învăța să meargă pe bicicletă este copilul. 

Iată, deci, că evoluția este o îmbinare între Pronie și voința omului, între Iubirea Lui Dumnezeu și decizia dăruită umanității. Dacă voința noastră este atât de des, fie orientată greșit, fie diminuată, Iubirea Lui este mereu acolo, protectoare și răbdătoare. De aici, căderile și minunatele întoarceri smerite ale fiilor risipitori. 

În aceste condiții, dezvoltarea personală este un proces continuu, în cadrul căruia omul iubitor de sens își identifică mereu zona proximei evoluții și caută să o atingă. Uneori, el nu reușește să identifice un sens sau sensul este unul nociv. Aici poate fi ajutat inclusiv de un consilier de dezvoltare personală. De asemenea, e posibil ca omul să nu identifice corect zona proximei sale dezvoltări sau să nu știe cum să ajungă să pătrundă în acea zonă. Se poate bloca, fie pentru că are niște inhibiții interne, fie pentru că nu și-a evaluat corect zona spre care dorește să meargă și propriile abilități. 

Un consilier de dezvoltare personală îl poate ajuta, așadar, pe om:

-să își evalueze și reevalueze sensul și prioritățile, adică să descopere ce își dorește și ce e important pentru el,

-să își cunoască punctele tari și punctele slabe, adică să se cunoască și să devină astfel mai conștient de sine,

-să își identifice în continuu zona proximei dezvoltări personale și să descopere mijloace de a pătrunde în acea zonă.

De asemenea, sunt în viață momente în care omul simte că se află la o răscruce care-i blochează dezvoltarea, că îi scade motivația și că are nevoie de o pârghie. Uneori, o astfel de pârghie poate fi un singur cuvânt, alteori simpla prezență empatică a cuiva, ori un întreg plan de urmat. 

Să creștem, deci! Niciodată nu este prea târziu pentru bucuria de a descoperi.