Ipocrizie "gen"

Ilie Bolojan îmi pare a fi un om din topor, inteligent, hotărât, centrat pe obiective, dornic să-și confirme curajul. E tot mai evident că se hrănește din satisfacția de a fi avut îndrăzneala să ia decizii impopulare și savurează cu îndârjire viitoarea mutare provocatoare de șocuri sociale. 

Desigur, nimeni nu poate fi briliant în fiecare clipă a vieții politice, așa că Bolojan, ca orice provincial de succes, ajuns mentor al "miticilor", a lăsat să-i scape și pârțuri incorecte politic, "gen", a zis că nu a avut timp să se gândească dacă femeile pot fi "motostivuitoare", vorba unei doamne care nu ar lucra niciodată pe un astfel de utilaj.

Adevărul este că în România politicienii oscilează între atitudini bădărane, libidinoase și ipocrite cu privire la implicarea femeilor la vârful vieții politice. Ideea că femeile sunt cel puțin la fel de bune precum bărbații politici este acceptată doar pentru spoiala pro-europeană pe care și-au dat-o peste hârdăul fesenist mai marii zilelor noastre. 

Uneori, fiind concentrați pe împărțirea ciolanului între masculii înfiebântați de sânge, iese la iveală realitatea: nu le pasă. 

Mai scârbos decât mârâitul celui cu sânge pe bot este, însă, zâmbetul mieros al celui care face "eforturi monumentale" să nu le cadă în mreje, ori majestatea manipulatorie a celui care și-a târât colaboratoarele prin instanțe, pușcării, ori le-au trimis pe centura politicii. Exemplele de "femei care au reușit în politica românească" sunt, în realitate, ori excepțiile care confirmă regula, ori triste eșuări pe țârmul unei politici falimentare.

Un compromis care ar vrea să afirme egalitatea femeii cu bărbatul în politică este impunerea unei cote. Seamănă atât de mult cu abordarea comunistă, încât nu se poate să nu-mi întoarcă stomacul pe dos această ipocrizie menită să ascundă lipsa de preocupare pentru o egalitate reală. De fapt, impunând un anumit număr de femei, bărbați, albi, negri, gay sau heterosexuali, tot ce faci este să subliniezi că nu există o egalitate reală, că nu ai încredere în competența fiecăruia și că știi că ești incapabil să crezi, în cazul de față, că o femeie este la fel de bună ca un bărbat, inlusiv în politică. 

O adevărată selecție politică ar aduce la vârf oameni cu adevărat buni, empatici, eficienți, iubitori și iubiți de popor. În prezent fucționează, din păcate, o selecție inversă, ca în ciorba aceea în care carnea și legumele sunt în profunzime, iar spuma iese la suprafață și bucătarii sunt nevoiți să o ia și să o arunce. 

Soluția este, desigur, reforma partidelor. Vor ele, însă, să se reformeze? Eu aș zice că ar vrea, dacă ar avea acest interes, pentru că partidele politice sunt, totuși, oportuniste. Ca să le forțăm spre eficiență ar trebui să impunem buletine de vot cu opțiunea "niciunul dintre aceștia", cu prevederea legală că dacă 50% dintre alegători pun ștampila pe votul nul să se reia alegerile, cu cel puțin 50% dintre cei de pe lista veche schimbați. Sunt convins că astfel ar fi direcționat pozitiv votul de protest și partidele ar fi mult mai atente la cei pe care-i vor pune pe listă. 

De asemenea, un contract electoral ar fi bine să aibă un statut juridic, astfel încât, dacă el nu este respectat în mod evident, partidul și persoanele care-l reprezintă să poate răspunde în fața legii. 

O răspundere reală și un interes crescut al partidelor pentru supraviețuire prin promovarea unor oameni buni ar aduce la conducerea țării femei destoinice și bărbați care să scoată țara din adormire. Atunci nimeni nu ar mai îndrăzni să le umilească, șantajeze sau manipuleze pe femeile din politică, nu am mai avea nevoie de cote și România ar fi mândră de fiicele și de fiii ei. 

Până atunci, "gen" facem politică.