Iubirea care nu cuvântă

Am început să scriu acest articol de Ziua Internațională a Câinilor, dar m-am oprit... Părea atât de simplu. Totuși...un cățel, cu boticul lui umed, ni se așază cu atât de multă căldură în viață încât nimic nu mai este cum a fost. 

Vouă nu vi se pare că între câine și omul său există o serie de asemănări? Unele vin din faptul că omul alege o anumită rasă de câini după ce află câte ceva despre caracteristicile câinilor din acea rasă, altele din obiceiurile comune, care-i modelează pe amândoi... Uneori, însă, alegem rase din snobism, ori pentru că vrem să ne satisfacem anumite frustrări și uităm că, așa cum și noi suntem unici, și cățelușii sunt unici, oricât de mult ar semăna. 

Sunt atât de multe de spus despre întâlnirea dintre om și câine, sunt atât de multe controverse, unele susținute cu o ardoare aproape fanatică, dar m-aș opri la câteva dintre ele:

1) Se spune că el, câinele, ne este cel mai bun prieten. O fi, nu neg, mai ales din perspectiva lui, dar aș vrea să-l privesc aici pe om și să-l întreb ce își dorește de la un prieten: să-l aștepte cu loialitate oricât ar lipsi, să-i fie la dispoziție 24 de ore, să-și calce voia proprie și să aibă o personalitate a cărei principală trăsătură este loialitatea? Dacă pe el îl vedem ca pe un prieten extraordinar, dacă și el ne vede pe noi, oamenii lui, ca pe niște prieteni foarte buni, întrebarea e: suntem noi capabili de o prietenie adevărată? Răspunsul ni-l putem da observându-ne în relația cu prietenii noștri umani: ne plac în lesă sau liberi? Prietenia este o relație de interacțiune între egali. Ca să fim prieteni buni cu cineva, uneori avem nevoie să învățăm de la căței.

2) Îi iubim atât de mult pe prietenii noștri patrupezi, dar asta nu ar trebui să ne oprească să facem un nou exercițiu de autocunoaștere: ce goluri sunt umplute de afecțiunea pe care o lăsăm să se reverse în și dinspre sufletele noastre? Sunt mulți oameni singuri care sunt mângâiați de prezența unui patruped, dar un astfel de prieten poate fi și un bun însoțitor în toate aventurile noastre umane, în călătorii și în multe momente ale vieții, nu doar ca un substitut, cât, mai ales ca un participant cu codița în vânt.

3) Care este statutul lui? De foarte multe ori, cățelul familiei ne animă sentimente paterne/materne, uneori fraterne. Este important să înțelegem ce rol și ce statut are câinele în viața noastră. Observăm asta și când vrem să-i ținem ziua de naștere sau să-i oferim ceva deosebit. Am observat tendința de a-i dărui cățelului ceea ce credem noi că ne-ar plăcea să primim: îi facem o surpriză, îi pregătim un tort, îi punem coroniță, aruncăm confeti peste el etc. Oare ce ar spune câinele dacă ar putea să o facă? Poate că el s-ar bucura de o bucățică suplimentară de pui fiert. Și...totuși...ce statut are el? Este prieten, fiu, partener, idol? Care este rolul pe care și l-ar dori și care este cel care ne-ar face bine? E foarte posibil ca aceste două roluri să coincidă: un câine iubit, îngrijit, răsfățat uneori, care își trăiește viața cât mai frumos posibil, în preajma omului, jucându-se, asumându-și sarcini pe care el le ia în serios (paza curții, executarea sarcinilor în cadrul jocurilor etc.) și care-i dau un sens. A face dintr-un cățeluș minunat un idol este dăunător pentru el și pentru noi. La fel e și atunci când ne facem idoli din oameni sau din obiecte. Da' chiar: de unde această tendință de a idolatriza? O fi vreo nevoie spirituală pe care nu o lăsăm să se manifeste sănătos? Cățelul nostru nu e responsabil pentru asta. 

Sunt atât de multe de spus despre căței și despre iubirea lor, uneori atât de concret interesată, dar nu mai puțin drăgălașă! O relație sănătoasă om-cățel este cea în care noi, oameni iubitori de semeni și de toată creația Lui Dumnezeu, iubim boticurile umede și codițele jucăușe, oferim grijă și atenție, neuitând de toate celelalte daruri dintre care, de unele ne bucurăm împreună, de altele separat. 

Viața este o salbă de minuni! Să ne bucurăm de fiecare dintre ele, așa cum cățelul nostru se bucură de fiecare clipă de joacă și de fiecare recompensă!