Suntem vii!

Trăim vremuri tulburi, la limita dintre un globalism nivelator și un trumpism ieșit din minți, străduindu-ne să rămânem întregi la cap, între zâmbetul acaparator al Chinei și orgoliul de fată bătrână al Europei, între psihopatia lui Putin și nihilismul occidental. Când am fost, însă, altfel? Poate doar...puțin...în ceaușism, când ne uscam în izolaționism și în sărăcie morală și materială.

La granița imperiilor, mereu cu jugul la gât, am avut multe înfrângeri în războaie și câteva strălucite victorii, conducătorii noștri au fost de multe ori nevoiți să joace dublu, ba cu turcii, ba cu polonezii, ori cu rușii, cu francezii, cu nemții și/sau cu austriecii, cu comuniștii sau cu naziștii, dar nicio luptă politică sau militară nu se compară cu lupta pentru supraviețuire a românismului. În ciuda tuturor prigonirilor, deși poporul era împărțit în țări diferite, uneori ostile unele altora, în pofida faptului că prima unire a rezistat mai puțin de o jumătate de an, iar de la Unirea Principatelor au trecut doar 167 de ani, pe când România Mare a rezistat doar 22 de ani, românismul, îmbogățit din interacțiunea cu alte neamuri, a rezistat. Suntem mai vii decât oricând. Încă suntem asmuțiți unii împotriva altora, în cele două țări românești și peste tot prin lume, dar nu ne este teamă să dăruim și să primim, să ne îmbogățim spiritual și să oferim. 

Chiar dacă, prin frecarea imperiilor, a marilor puteri și a trecătoarelor curente, ne mai fărâmițăm, există ceva care ne aduce mereu aproape, ne învolburează pe neașteptate și ne dă acea sclipire salvatoare. Avem rădăcini adânci, avem și altoi, dar, mai presus de toate, avem străbuna Biserică și o credință la care ne întoarcem după fiecare trădare și după fiecare slăbiciune. Atât de mulți martiri au așezat moaște în țărâna neamului, atât de mult sânge a curs, încât avem un "acasă" aici și oriunde în lume, unde o biserică ortodoxă cântă imn de slavă Lui Hristos. 

Mai marii noștri cumpără arme din biruri pe care ni le pun pe umeri. Armele vor rugini sau vor ucide, vor fi înlocuite cu altele, dar noi vom rămâne aici, la fel de vii, căci arma noastră va fi mereu mai puternică decât orice dronă și ne va acoperi în fața oricăror pericole. Suntem aici, suntem în Biserică.