Suveranitatea e o condiție a iubirii

Ne zbatem letargic într-o criză care ar fi produs explozie socială în multe alte țări. Mămăliga a stropit tavanul și au rămas speriați toți din casă, iar acum așteaptă, unii cu anxietate, alții cu speranță, să crească iar și să împrăștie galbene fărâme fierbinți. Un popor care s-a format între imperii și care a fost împilat atât de mulți ani a învățat cel mai bine rezistența în fața autorităților. Am învățat să alunecăm, să ne strecurăm și să ocolim obstacolele, rămânând noi înșine. Uneori ni s-a spus că trădăm, că întoarcem armele, dar detractorii noștri iau în calcul lupte care nu ne sunt proprii, ci aruncări în războaie. Totuși, din când în când, o mână de voinici, "o căruță de țărani" (P. Țuțea) sau câțiva bărbați de stat au știut să salveze demnitatea unui neam.

Suntem o țară mică, dar avem un popor măreț, unic în felul lui, prin tainice legături cu strămoșii vii din potir și cu nepoții și strănepoții pe care Dumnezeu ni-i va dărui, pentru ca noi să-i creștem în așa fel încât să fie lăsați să meargă la El.

Ortodoxia este o piatră tare pentru curentele care vin și pleacă, este temelia noastră, ne ținem de ea în mijlocul furtunii și îi mulțumim Lui Dumnezeu că există, dar oare de ce nu învățăm din ea esența? Suntem conduși de oameni cu care ne rușinăm, pe care îi blamăm imediat după alegeri, îi huiduim după câteva luni și îi detestăm ani întregi, apoi îi reprimim, pentru că ei chiar sunt dintre noi, sunt "emanația" modului nostru de a fi și cei pe care-i lăsăm să urce la comandă.

Să ne amintim referendumul pentru familie! Din numărul total de votanți, s-au prezentat 21%. Imediat după acel referendum, cineva a spus, cu tristețe, că noi, creștinii, am devenit o minoritate. Dacă, însă, am fi votat și pro sau contra drogurilor, poate că am fi fost cam toți atâția, dar dacă întrebările s-ar fi referit și la țigări, alcool, adulter, concubinaj, relații sexuale în afara căsătoriei, ori la bârfe ș.a.m.d., câți ne-am fi prezentat la vot? Nu, nu îmi doresc un astfel de referendum, sunt conștient că el nu ar ajuta cu nimic, pentru că, spre deosebire de noi, Dumnezeu ne vrea liberi, pentru ca ascultările și iubirea să vină din inimă. Voiam doar să subliniez că schimbarea se naște în noi și e o minunată întoarcere la credința creștină, la dragoste, la nădejde, la curaj. Pentru toate acestea avem, desigur, nevoie să fim suverani, fiecare să fie liber și propriul lui stăpân, iar România să redevină suverană și creștină în Europa și în întreaga lume.

Oricât am fi noi de păcătoși, Dumnezeu ne-a făcut regi, preoți și profeți, dându-ne puterea de a decide pentru noi, de a ne ruga și a ne raporta în fiecare clipă la El și capacitatea de a privi în viitor, plănuind și pregătind, atât cât putem, propriul viitor.

Fără suveranism nu există responsabilitate, libertate și nici dragoste.